Câteva lucruri pe care am pus ochii:









Nu ştiu...

De ce sunt nefericită?
De ce ţin la distanţă persoanele la care ţin cel mai mult?
De ce nu mă pot schimba?
De ce nu am încredere în mine?
De ce sunt sigură că cineva mă va răni la un moment dat?
De ce nu pot lăsa garda jos?
De ce îmi fac griji întruna?
De ce mă port de parcă nu îmi pasă?

...de ce?

Femeia

O dimineaţă obişnuită.

Soare?! Deja? Ioi, s-a făcut dimineaţă.

-Scumpule, te-ai trezit de multă vreme?
-De vreo 5 minute, dar nu am vrut să mă mişc prea mult, am preferat să privesc în taină felul în care dormi, mereu cu mâna sub sânul drept, eşti atât de gingaşă, şi în acelaşi timp încruntată…
-Se vede că adori să analizezi fiecare detaliu.
-Da, aşa sunt eu.

M-am ridicat din pat,îndreptându-mă uşor spre bucătărie.

-Oh, iubito, avem mare nevoie de cafea.
-Ştiu, trebuie să gândim lucid azi.

Cafeaua era deja gata şi sorbim amândoi uşor din ceaşca pe care o posedă fiecare. Delicioasă, ca de obicei. Nu era încă perfectă această atmosferă, aşa că am hotărât amândoi să ascultăm şi puţină muzică. Portishead - It could be sweet. Genial!

Nu a durat mult, şi ne-am îndreptat amândoi spre serviciu.

Tu

Tu eşti bărbatul. Stai singur pe canapeaua ruginie. Eşti îmbrăcat subţire,dar nu îţi este frig. Te plictiseşti şi decizi să te afunzi în anumite gânduri filosofice, dubioase şi astfel, uiţi de tine. Eşti conştient de faptul că nimeni nu te înţelege...şi nu-ţi pasă.
Îţi aprinzi o ţigară, simţindu-te în sfârşit relaxat. Zâmbeşti nepăsător, fără să ştii de ce. Ai vrea să bei o cafea, dar îţi este mult prea lene să îţi faci una, aşa că îţi pui pofta în cui. Ai terminat deja ţigara...
Ţi s-a făcut frig,aşa că decizi să te duci în pat. Te bagi sub plapumă şi o strângi în braţe de parcă ar fi fost iubita ta. Te simţeai atât de bine! Îţi aprinzi încă o ţigară. În universul tău, neînţeles de către ceilalţi, eşti fericit.